O tura noua de semănături

Ieri am fost din nou la lucru. Am terminat primul strat-movilă pe care l-am notat cu numele de cod HK-1 (de la hugelkultur 1)  şi l-am semănat repede, după cum zice cartea, până e afânat pământul. Apoi, am mai semănat şi florile şi am pregătit un cerc pentru răsaduri.

Pe movilă am pus, şi anume:

• cartofi - 10 pe o parte şi 10 pe cealaltă
• margarete - Chrysanthemum leucanthemum - pe o parte a movilei, cea dinspre gard. Pentru că cică unele Chrysanthemum au efect anti-nematode. Mai ales cele colorate, dar acuma numai din astea am găsit.
• crăiţe - Tagetes patula nana - pe cealaltă parte, înspre cealaltă movilă, tot pentru efect contra dăunătorilor.
• tufănică - Chrysanthemum carinatum - tot pe partea cu crăiţe, tot pentru anti-goange.
• mărar - tot pe partea aia, fiindcă aşa a recomandat Sepp Holzer.
• mazăre de grădină - peste tot, pe alocuri, prin strat. Pentru nitrogen şi acoperire.
• dovlecei galbeni - Curcubita pepo L. - gold rush - care cică nu face vrej, doar vreo 4-5 bucăţi. de test.
• pătrunjel pentru frunze - Petroselinum crispum - tot peste tot, tot pentru acoperire.
• salată - Lactuca sativa var capitata - tot aşa, pe tot locul, dar am pus puţine de tot. Restul le-am împrăştiat în afara gardului.
• morcov - Daucus carota - Berlikumer - ca mai sus, presăraţi pe ici pe colo. Un pic mai des ca salata, totuşi. Nu cred că a fost o idee grozavă asta fiindcă amândouă se dezvoltă sub pământ, dar nu cred că va fi competiţie aşa de mare. Fiindcă îmi plac morcovii.
• hrişcă - am aruncat câţiva pumni, să fie şi din alea câteva, pentru efect pozitiv asupra culturii - am uitat exact la ce ajută, ori la dăunători (mai puţin probabil) ori ca ajutor la mulcit verde (mai degrabă).

Cam asta pe stratul de hugelkultur. Stratul final, in poză, mai jos.

Raport de situaţie

După câteva săptămâni de la înfiinţare, vin cu un raport de situaţie al grădinii. Ce s-a întâmplat până acum:

Am avut o surpriză - salcâmii sunt carpeni şi carpenii sunt salcâmi. Da, băiatul pădurarului, cel care mi-a vândut copacii, i-a încurcat între ei. Nu mă deranjează, scopul lor tot ăla e. Din punctul meu de vedere am câştigat 5 sau 10 lei, că am dat 5 lei/carpen şi 10 sau 15 /salcâm.

Dintre copacii plantaţi, par să se fi prins aproape toţi. Unul din salcâmi încă nu şi-a explodat nici un mugur, mai stau în expectativă cu el. Am observat că pe coajă are nişte zgârieturi şi e posibil să fie ratat. La fel s-a întâmplat cu unul din tei. Cel mai de la vale are coaja zdrenţuită pe o porţiune şi nu cred că o să mai crească bine. A dat frunze aproape de rădăcină, înainte de rană, dar nimic peste. Dacă m-aş pricepe, aş aplica metoda lui Sepp Holzer - el susţine că se pot drege copacii cu asemenea răni dacă îi altoieşti punând un şunt (de fapt el recomandă 3)  adică o rămurică tăiată oblic la capete şi inserată cu un capăt sub şi unul peste rană. În poză arată simplu, dar nu am tupeul să mă bag la aşa ceva încă. Mă tem să nu stric mai tare copăcelul, că totuşi sub rană e viu. În rest, copacii sunt bine-mersi, un randament foarte bun zic eu. Note for future me: data viitoare  să mă uit mai atent la tulpini să nu aibă răni, şi la transport am să am mai mare grijă.

Pomii fructiferi au dat toţi frunze. Chiar şi castanul, deşi din nou am primit asigurări că nu va rezista climei locale. Am pus în jurul lui vreo 4 pietre cam cât pumnul, în caz că o să îi ţină cald - da, ştiu, slabe şanse. Dacă salcâmul de lângă portiţă e mort, mă gândesc să îl mut acolo, un pic mai sus. Dar asta, la toamnă. La fel cu unul din pomii de lângă terenul de sport (cred că e păr), am să îl aduc mai aproape de ceilalţi ca să mai pot construi un hugelkultur (strat-movilă) la anul, paralel cu celelalte. Observ că copacii de mai sus au dat frunze mai repede decât cei de mai jos, chestie care mie mi se pare ciudată, pentru că în mod normal cei de mai jos merg mai repede - vecinilor din vale le înfloresc mai repede copacii.

Alte activităţi + hugelkultur

Pe lângă săpat şanţul, am mai făcut câteva lucruri:

• Am cumpărat de la dedeman un ghiveci cu o plantă care se numeşte Cornus alba - cu frunze verde cu alb. Am pus-o aproape de aluni; pe hârtia însoţitoare zice că rezistă la îngheţ. Când vor fi mari vor fi tufe similare dar de culori diferite, ar trebui să aibă un colorit frumos.


• Am semănat Physalis comestibil (Physalis peruviana). Am împărţit plicul în două cuiburi apropiate. Să vedem ce iese. Dacă ies mai multe, le redistribui.


• Am pus şi leuştean. Plicul avea o groază de seminţe,  pe astea le-am pus în 3 cuiburi pe lângă gardul cu terenul de sport, şi un pic la un capăt de swale.


• Pe lângă gard, dar pe exterior am pus cimbrişor (thymus vulgaris). Ăsta l-am pus acolo fără nici o logică.

Şi am început să fac straturile înălţate ale lui Holzer. Ca să fie clar despre ce vorbesc - există un nenea pe care îl cheamă Sepp Holzer, pe care îl ştie Google-ul foarte bine. Nenea ăsta are o fermă undeva în Alpi, între 1.100 şi 1.400 metri altitudine. Pe un teren nefavorabil pe care anterior avea o monocultură de copaci, Sepp a folosit diverse metode ca să obţină rezultate bune cu plante de cultură temperată. Adică a re-inventat permacultura fără să ştie ce-i aia permacultură. Are câteva principii după care se ghidează şi câteva sisteme care îi funcţionează şi pe care le promovează. Pe net se găsesc vreo 3 documentare despre el de downloadat gratis.

Fiindcă am auzit de individ încă de acu ceva ani, am decis să cheltui banii pe care mi i-a cerut amazon-ul pe cartea lui, proaspăt apărută şi în limba engleză: "Sepp Holzer's Permaculture: A Practical Guide to Small-Scale, Integrative Farming and Gardening". Coincidenţă, după câteva zile cineva a pus pe net un scan pdf al ei ;-). Cu toate astea, dacă cineva o ia de pe net şi i se pare vrednică, îl rog să o şi achiziţioneze ulterior, din respect pentru munca omului.

Am făcut un şanţ (swale)

Şi de data asta am avut o zi de săpături. În episodul de azi, swale şi am să pun un post separat despre cele 2 straturi înălţate (hugelkultur-ile lui Sepp Holzer). Despre swale am mai povestit data trecută, când am început treaba. Mi se pare că li se mai spune şanţuri franceze, deşi este posibil ca şanţurile franceze să aibă un pic de înclinaţie pentru drenaj.

Data trecută am marcat locul pentru swale cu beţe, folosind A-frame-ul (rama/cadru în formă de A).
Cu încredere că nu a trecut nici un spiriduş pe-acolo să le mute, am pornit direct la săpat. Nu l-am făcut prea înalt, nici prea lat, fiindcă este o zonă destul de apoasă. Scopul meu e să obţin câteva zile în plus în care să nu trebuie să ud în timpul perioadei secetoase. O dată terminat săpatul, am venit din nou cu A-frame-ul şi l-am tot plimbat pe fundul gropii, săpând sau adăugând pământ astfel încât să îmi indice tot timpul acelaşi nivel. Acuma, să fim serioşi - părerea mea e că măsurătorile astea sunt destul de aproximative, desigur au o marjă de eroare destul de mare. Dar cred că în final şanţul tot îşi va face treaba, chiar dacă nu e la marele fix. OK, deci iată swale-ul, săpat:

Semănături şi un pic de swale

Azi am semănat spirala şi florile de piatră.

Florile de piatră le-am semănat în două moduri. O jumătate din seminţe au fost preparate în biluţe acu' ceva vreme. Pe acelea le-am distribuit pe pământ, în locuri puţin ferite, ca să nu alunece în jos. Cealaltă jumătate am pus-o în pământ, îngropate, adică semănat în mod clasic.

Apoi am semănat spirala. Am pus următoarele, în ordine de sus în jos:

Spirala de ierburi sau spirala aromatică (The Herb Spiral) – partea II

Am terminat-o!

Rezultatul final, din 2 unghiuri:

Şi acum, câteva detalii constructive şi greşeli de evitat dacă se înhamă altcineva la aşa ceva:

Spirala de ierburi sau spirala aromatică (The Herb Spiral) - partea I

I-a venit rândul şi ei (spiralei), în principal fiindcă încă nu am făcut rost de "scula" în formă de A pentru marcat locul pentru swale.

Vreau să spun din prima că treaba asta nu a fost o treabă uşoară şi nu am apucat să termin lucrul la ea. Nu pare mare lucru, dar a durat ceva să car pietrele cu roaba în n-şpe ture, că doar câte 5 o dată puteam ridica. În plus, le-am rearanjat de nu-ştiu-câte ori că unele erau prea mari, altele prea urâte să se vadă, altele prea frumoase ca să ajungă îngropate.

Ce vedeţi aici este prima zi de lucru, pas cu pas: